Self-Help, Edward Docx

Locul ideal pentru a citi cartea lui DocX? În pat sau pe canapea. Nu contează dacă plâng copii, pisica nu a mai mâncat de două zile sau iubitul se simte neglijat. După primele 70 de pagini te leagă strâns de canapea.

Citind cartea asta nu m-am plimbat deloc, dar s-au plimbat alţii pentru mine. S-au plimbat sănătos printre temeri de ale mele. Ne-am bălăcit printre sentimente împreună o vreme. Cu întrebări, cu stagnări şi cu prea siropoase puseuri.
 
Mi-am dat seama de un lucru. Mă atrage din ce în ce mai mult Anglia: invazia englezei o resimt din ce în ce mai tare. Textul curat şi aerul de specializare pe care mi-l doresc resimte din ce în ce mai mult influenţa asta. Dar în carte nu e numai Anglia, e şi cealaltă întunecată moştenire a Rusiei. În timp ce citeam, m-am ascuns  de multe ori la capătul canapelei, sub "moderna" mea veioză IKEA cu picior. A reuşit însă însă să-şi piardă toată cochetăria. S-a transformat într-un felinar de pe o stradă pierdută din Sankt Petersburg. Oricât aş vrea eu să triumfe raţiunea, din ascunzişul de sub lampă am să continui periodic să-i trimit e-mailuri lui Dosto pe ascuns.

Mi-a plăcut, dar noroc că s-a terminat.